ANIVERSARE
Lamborghini Miura, 60 de ani
Prima supermașină. Cea mai rapidă și cea mai joasă (în 1966, la data lansării). Lamborghini Miura, o mașină care și-a cucerit clientela încă din faza de șasiu, împlinește anul acesta o vârstă venerabilă, dar își păstrează nealterat statutul de automobil-cult.
Lamborghini Miura SV: motor V12, 385 CP, cuplu 388 Nm. Viteză maximă: peste 290 km/h, 0–100 km/h: 5,5 secunde.
Lamborghini Miura, primul supercar din lume, împlinește anul acesta 60 de ani. Deși fondatorul companiei, Ferruccio Lamborghini, prefera GT-urile puternice și confortabile pentru a se delimita de rivalii de la Ferrari, Miura a definit noțiunea de mașină de curse care putea circula pe stradă. Cu un șasiu care a atras clienții imediat ce a fost prezentat public, cu motorul V12 montat transversal în spatele șoferului și o caroserie al cărei design se dovedește atemporal, Miura a fost o declarație curajoasă de intenții a unei companii, Automobili Lamborghini, care, în 1966, împlinea abia trei ani de la înființare.
Paolo Stanzani, Marcello Gandini și Gian Paolo Dallara în 2016, la a 50a aniversare Lamborghini Miura.
Capabilă să atingă o viteză maximă de 290 km/h, Miura era la data lansării cel mai rapid automobil de serie. Proiectul a debutat în 1964, după ce Ferruccio Lamborghini a solicitat o mașină mai puternică decât modelul 350 GT, care demonstrase ambițiile și capacitățile tehnice ale companiei. Ferruccio însă ar fi preferat un GT mai puternic, nu o mașină sport, astfel că, inițial, echipa de ingineri condusă de Gian Paolo Dallara și Paolo Stanzani s-a ocupat de proiectul Miura în timpul liber. Lor li s-a alăturat Bob Wallace, șeful piloților de teste de la Lamborghini, care avea și atribuții inginerești.
Proiectul a avut inițial numele de cod 400TP (400 de la capacitatea cilindrică a motorului, TP de la transversal posteriore) și urma să fie o mașină care putea fi condusă la fel de bine pe autostradă ori pe circuitele de curse. Miura este prima mașină „de stradă” cu motorul amplasat transversal în spatele cabinei, o configurație care anterior fusese folosită doar în competiții, pentru o mai bună manevrabilitate și distribuție a greutății. Ea a deschis calea pentru Diablo și Aventador, dar și pentru Honda NSX și McLaren F1 și alte supermașini cu motorul amplasat central.
V12 conceput de Bizzarini
Ferruccio Lamborghini a dat undă verde proiectului, considerându-l cel puțin un instrument valoros de marketing. Inima modelului Miura este motorul V12 de 3929 cmc, cu un unghi de înclinare de 60 de grade, echipat cu patru arbori cu came, cu un arbore cotit cu șapte lagăre și patru carburatoare Weber. În mod neobișnuit, arborele cotit se rotește în sens invers acelor de ceasornic, iar motorul face corp comun cu transmisia și diferențialul.
Motorul dezvolta inițial 345 CP și propulsa mașina la o viteză maximă de aproape 280 km/h, suficient pentru ca Miura să fie cea mai rapidă mașină a perioadei. Propulsorul a fost conceput de Giotto Bizzarini, care anterior fusese cinci ani inginer-șef la Ferrari, unde fusese implicat în proiecte importante, cel mai răsunător fiind modelul 250 GTO din 1962. În diverse variante și configurații, Lamborghini a folosit propulsorul lui Bizzarini și pe Countach, Diablo și Murcielago.
O altă idee neobișnuită, dar inspirată, a fost prezentarea șasiului la Salonul Auto de la Torino, în 1965. Apreciat atât de specialiști, cât și de vizitatorii salonului, șasiul care cântărea doar 120 de kilograme a adus primele comenzi pentru viitoarea mașină, lucru ieșit din comun pentru că, de obicei, caroseria este cea responsabilă pentru decizia de achiziție.
Șasiul Lamborghini Miura, cântărind 120 kg, prezentat la Salonul Auto de la Torino în 1965
Pantoful perfect
De caroserie avea să se ocupe Carrozzeria Bertone. Nuccio Bertone a analizat șasiul viitoarei Miura într-una dintre ultimele zile ale Salonului de la Torino și se pare că i-ar fi spus lui Ferruccio că „Bertone va proiecta pantoful perfect pentru acest picior minunat.”
Și s-a ținut de cuvânt, doar că „pantoful” a fost gata cu câteva zile înainte de ediția din 1966 a Salonului Auto de la Geneva, unde era programat debutul noului model. Nu a mai fost timp pentru a se verifica dacă masivul motor V12 încape în caroserie, astfel că spațiul a fost încărcat cu balast, iar capota a rămas închisă pe tot parcursul evenimentului. Dificila sarcină de a-i ține departe pe jurnaliștii dornici să vadă motorul i-a revenit lui Ubaldo Sgarzi, șeful departamentului comercial de la Lamborghini.
Marcello Gandini
Miura este primul proiect la care Lamborghini a colaborat cu Bertone. Stelele s-au aliniat și de pe planșa de desen a ieșit o caroserie lată, elegantă și agresivă totodată. Înălțimea mașinii era de doar 1,05 m, iar lungimea de 4,36 m, în parte datorită poziționării motorului.
Entuziasmul primirii de la Geneva a transformat în certitudine intrarea în producție a noului model sub denumirea Miura, după un celebru crescător spaniol de tauri. Forma fluidă a caroseriei a atras atenția asupra autorului, Marcello Gandini, designerul-șef de la Lamborghini, pe atunci în vârstă de 27 de ani.
Obligat să ajungă de la schițe la prototip în trei luni, Gandini și-a folosit imaginația: între altele, a adaptat pentru Miura farurile de la Fiat 850 Spider, dar, pentru a le da un aspect unic, le-a încorporat într-un oval negru cu striații sus și jos, asortate cu grilajele prizelor de aer de pe capotă, fapt care le dădea aspectul unor ochi încadrați de gene.
Gandini avea să fie autorul unora dintre automobilele contemporane emblematice, de la Lamborghini Countach, Urraco și Espada până la Bugatti EB110. Recompensat de revista Car Design Review cu primul lor premiu pentru întreaga activitate, în 2012, Marcello Gandini, care s-a stins în 2024, este considerat de mulți, inclusiv de Flavio Manzoni, designerul-șef de la Ferrari, drept cel mai mare designer auto.
Marcello Gandini și Lamborghini Miura S în 2016, la aniversarea a 50 de ani de la lansarea modelului
Versiuni speciale
Potrivit cifrelor oficiale, în șapte ani de producție, între 1966 and 1973, au fost produse 763 de Lamborghini Miura la fabrica din Sant’Agata Bolognese. Primul a fost livrat la Milano pe 29 decembrie 1966, urmate de alte 107 unități în primul an de producție.
Înainte de debutul producției a fost realizat un singur prototip, care nu este luat în calcul pentru cifrele oficiale de producție. Un număr mic de vehicule produse pentru piața americană sau pentru Orientul Mijlociu, care au diverse adaptări tehnice specifice, sunt numărate separat uneori de anumiți documentariști.
Cel puțin zece exemplare Miura sunt considerate unicate, proiecte speciale sau mașini de expoziție. Dintre acestea, cel mai faimos este Miura Roadster din 1968, un model unic, decapotabil, cenceput și produs de Carrozzeria Bertone.
Finisat în vopsea lamé albastru-azur, cu interior din piele albă și mochetă roșie, acesta prezenta elemente distinctive, precum prize de aer mai mari la uși, aproximativ 120 de ranforsări structurale, un parbriz mai înclinat și stopuri unice, diferențiindu-l clar de modelul Coupé.
Lamborghini Miura Roadster, 1968, carosat de Bertone
Lamborghini Miura P400 (1966–1969)
Prezentat la Geneva Motor Show, 1966; Motor V12, 3,9 litri, 350 CP la 7.000 rpm, cuplu 355 Nm la 5.000 rpm. Cutie de viteze manuală cu cinci trepte. Viteză maximă 280 km/h, 0–100 km/h: cca 6,7 secunde. Greutate: 985 kg.
Caracteristici speciale: prima mașină de serie cu motor amplasat central. Șasiu din oțel, caroserie desenată de Marcello Gandini de la Carrozzeria Bertone. Faruri cu „gene”, care îi dau Miurei un aspect distinct. P400 este Miura autentică, fără compromisuri.
Preț: 7.700.000 de lire italiene / 20.000 de dolari (1966)/ aproximativ 200.000 de dolari la cursul actual.
Lamborghini Miura P400 S (1968–1971)
Motor V12 de 3,9 litri, 370 CP, cuplu 390 Nm. Viteză maximă: 280 km/h, 0–100 km/h: 6,4 secunde. Greutate 1.180 kg.
Îmbunătățiri față de versiunea precedentă: ecartament mai lat, șasiu modernizat cu amortizoare Koni, geamuri electrice, opțiuni de lux pentru interior (inclusiv aer condiționat), frâne cu disc ventilate față și spate începând cu exemplarul cu numărul 501. Caroserie: ușoare modificări la gurile de aer, ramele ferestrelor sunt cromate, nu negre ca la versiunea precedentă. O mașină mai potrivită pentru folosirea zilnică.
Preț: 7.850.000 lire italiene + 350.000 lire pentru aerul condiționat.
Lamborghini Miura P400 SV (1971–1973)
Motor V 12, 3,9 litri, 385 CP, cuplu 388 Nm. Viteză maximă: peste 290 km/h, 0–100 km/h: 5,5 secunde. Greutate: 1.245 kg
Îmbunătățiri: baieseparată de ulei pentru transmisie și motor. Axă spate mai lată pentru tracțiune îmbunătățită, suspensie spate modificată. Mașina era mai rapidă și mai controlabilă, unele exemplare fiind dotate cu diferențial cu alunecare limitată. Genele farurilor sunt eliminate.
Preț: 8.600.000 lire
Miura Jota
Cea mai rară Miura este Miura Jota, o versiune dezvoltată de Bob Wallace care a vrut să vadă dacă mașina s-ar putea conforma specificațiilor din Anexa J a Regulamentului FIA – de aici litera J, dar cu pronunția din spaniolă, Jota. Aproape fiecare componentă importantă a mașinii a fost adaptată pentru viteză, de la șasiu și suspensie până la interior. Doar blocul motor a rămas nemodificat, puterea acestuia fiind urcată până la 440 CP. Wallace a testat mașina peste 15.000 km, după care a fost vândută. A fost distrusă într-un accident în aprilie 1971.
Cele mai apropiate versiuni de Miura Jota sunt Miura SVJ. Se pare că ar exista șase exemplare Miura SVJ, transformate din SV, fiecare fiind un unicat. Dacă interiorul a rămas ca la mașinile de serie, modificările aduse caroseriei, sistemului de propulsie și frânelor au făcut ca performanțele mașinii și manevrabilitatea acesteia să se apropie de cele ale modelului Jota.
Șahul Iranului a avut un Miura SVJ care i-a fost confiscat în 1979 după Revoluția Islamică. Mașina a fost cumpărată de actorul Nicolas Cage cu 490.000 de dolari în 1997. Alte celebrități care au fost proprietari de Lamborghini Miura sunt Frank Sinatra și Miles Davis. Dar Miura a devenit celebră încă din 1969, când a apărut în filmul-cult „The Italian Job”, regizat de Peter Collinson, cu Michael Caine, Noël Coward și Benny Hill în distribuție.
Supermașina
Miura a transformat Lamborghini într-un adevărat producător de serie. De-a lungul timpului, a obținut premii la cele mai prestigioase concursuri: Villa d’Este, Pebble Beach Concours d’Elegance, Salon Privé sau Hampton Court Palace, evenimente care răsplătesc excelența în design, autenticitatea și importanța istorică.
Cu Miura, Lamborghini a creat un segment de vehicule complet nou – mașinile supersport moderne, cu motor central. La șase decenii de la lansare, Miura rămâne un simbol al ingineriei vizionare și al designului atemporal, una dintre cele mai influente mașini supersport din istoria automobilului.
Este Miura o operă de artă? Părerile sunt împărțite. Chiar în anul lansării ei, 1966, mașina a fost expusă la Muzeul de Artă Modernă din New York, în cadrul expoziției „The Racing Car: Toward a Rational Automobile” (27 septembrie – 27 noiembrie 1966), împreună cu alte capodopere (auto și nu numai…) Spune-mi cu cine te-nsoțești…
Din aceeași categorie
PREMIERĂ I Primul BMW Art Car, exemplarul pictat în 1975 de artistul american Alexander Calder, este prezentat în premieră la București, la RAD Art Fair.
CONCEPT I Rolls-Royce a prezentat conceptul Project Nightingale, un cabriolet electric care va fi produs din 2028 într-o serie limitată de 100 de exemplare.
MODEL NOU I Porsche 911 GT3 S/C este un cabriolet cu cutie de viteze manuală și motor aspirat natural, care atinge o viteză maximă de 313 km/h.