După război, Chapron a transformat coupé-ul Citroën DS într-o decapotabilă pe care a prezentat-o la Salonul Auto de la Paris din 1958. Mașina a atras atât atenția publicului, cât și a inginerilor de la Citroën, care l-au abordat pe designer și i-au propus să dezvolte împreună un roadster care să intre în producția de serie.

 

Doi ani mai târziu, la același Salon Auto de la Paris, a fost prezentată varianta decapotabilă, cu două uși, a Citroën-ului DS, bazată pe designul lui Flaminio Bertoni și cu caroseria fabricată de Chapron.

Colaborarea lui Henri Chapron cu Citroën a debutat oficial în 1961 – sub cele mai bune auspicii, s-ar putea spune, după ce, în iulie 1961, actorul Cary Grant a cerut un DS care să apară în noul său film „That Touch of Mink”.

 

Chapron a livrat în total 1.365 de exemplare Citroën DS „Décapotable usine”. Alte câteva modele carosate de el au căpătat un alt fel de notorietate, cum ar fi DS Présidentielle, cu patru uși și ampatament mărit, livrat în 1968 președintelui Charles de Gaulle, și alte două exemplare similare fabricate în 1972 pentru guvernul Georges Pompidou.

 

Mașinile au fost folosite în timpul vizitei reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii în Franța, în 1972, și în 1995, la ceremonia de inaugurare a președintelui Jaques Chirac. Citroën DS Présidentielle a revenit în serviciu în aprilie 2004, când Chirac și regina Elisabeta au trecut în revistă trupele pe Champs Elysées cu ocazia aniversării a 100 de ani de prietenie anglo-franceză.

 

În anii 60, Franța își sabotase propria industrie auto de lux cu taxe și reglementări care practic au scos din afaceri nume prestigioase din perioada antebelică. Citroën a încercat să ocupe, cu modelul DS, nișa eliberată forțat de Delage, Delahaye sau Facel. Mașina însă nu avea un motor suficient de puternic pentru a fi pe placul clienților cu bani.

 

Soluția a venit în decembrie 1967, când Citroën a cumpărat 60% din Maserati. DS a fost dotat cu un motor V6 de 170 CP, conceput de inginerul Giulio Alfieri, derivat din V8-ul de pe Maserati Indy: patru arbori cu came în cap, trei carburatoare Weber și cilindree de 2,7 litri (ca să evite suprataxa percepută pe atunci în Franța pentru motoarele mai mari de 2,8 litri). Noul model a primit indicativul SM care înseamnă Sport Maserati ori Série Maserati, potrivit unor surse, sau Sa Majesté, potrivit altora.

 

În 1971, la Salonul Auto de la Paris, Chapron a lansat propria versiune a vârfului de gamă, Citroën SM – un cabriolet elegant cu patru locuri și caroseria ranforsată, denumit Mylord. Prețul prohibitiv – 130.000 de franci, dublu față de un SM standard – a făcut ca proiectul să moară în fașă. Au fost construite cinci exemplare Mylord, dintre care unul se crede că a fost distrus într-un incendiu.

Tot pe baza lui Citroën SM, Chapron a construit sedanul Opéra, prezentat în 1972. În anii care au urmat, carosierul a livrat doar proiecte unicat înainte de a-și închide definitiv porțile în 1985, la șapte ani după moartea fondatorului.