𝐖𝐚𝐥𝐭𝐞𝐫 𝐂𝐡𝐫𝐲𝐬𝐥𝐞𝐫

Unii dintre noi au norocul să-și găsească sufletul-pereche. Și trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți. Trăiesc împreună și se sting împreună. Li s-a întâmplat bunicilor mei, li s-a întâmplat bunicilor soției mele – după o căsnicie de peste 50 de ani, ambele bunici și-au urmat soții la o lună după ce aceștia plecaseră spre o lume mai bună.

 

Se întâmplă și la case mai mari. Walter Chrysler a fost copleșit de pierderea soției, Della Viola Forker, care s-a stins subit la 58 de ani. Se cunoșteau din copilărie, au fost căsătoriți 37 de ani și au avut patru copii. Walter avea 63 de ani când Viola a decedat – o lovitură devastatoare care a început să-i macine sănătatea altfel robustă. Doi ani mai târziu, energicul și tenacele Walter a fost victima unei hemoragii cerebrale.

 

Walter Chrysler a fost dintotdeauna un luptător. A pus pe picioare Chrysler Corporation, una dintre cele trei mari companii ale industriei auto americane (The Big Three, alături de Ford Motor Company și General Motors). A construit clădirea Chrysler, un simbol al New York-ului, și a apărut pe coperta revistei Time în 1928, ca Omul Anului. A fost un pionier și un inovator al automobilului, multe dintre dotările obișnuite de azi – ștergătoarele electrice de parbriz, servodirecția, servofrâna, alternatorul etc. etc – fiind introduse în premieră pe mașini Chrysler.

 

Începuturile carierei lui Walter Chrysler au fost cât se poate de modeste. A muncit încă din copilărie, făcându-și ucenicia ca strungar la diferite companii de căi ferate. Fire vulcanică, orgolios și ambițios, și-a dat des demisia și a schimbat multe locuri de muncă – din Kansas până în Colorado și din Wyoming până în Texas și Pennsylvania – câștigând experiență și avansând de la ucenic la mecanic-șef.

 

A intrat în industria auto în 1911, la Buick, de unde, consecvent propriului temperament, a vrut să plece în 1916. Aflând despre intenția sa, William P. Durant, fondatorul General Motors, s-a urcat în primul tren și a călătorit din New York până în Flint, Michigan (aproximativ 600 de mile) pentru a-l convinge să rămână șef la Buick. Durant n-a venit cu mâna goală: i-a oferit lui Chrysler un salariu de 10.000 de dolari pe lună, timp de trei ani, și un bonus anual de 500.000 de dolari în bani sau acțiuni. Sume nemaiauzite în industria auto la vremea aceea.

 

Chrysler a acceptat oferta. După opt ani la Buick, unde a început cu un salariu de 6.000 de dolari pe an ca operator pe mașini-unelte, a plecat de acolo cu 10.000.000 de dolari – banii cu care Durant i-a răscumpărat pachetul de acțiuni.

 

𝐂𝐡𝐫𝐲𝐬𝐥𝐞𝐫 𝐂𝐨𝐫𝐩𝐨𝐫𝐚𝐭𝐢𝐨𝐧

Cu acești bani a fondat Chrysler Corporation în 1925, a cumpărat brandul Dodge și a înființat mărcile Plymouth și DeSoto. Walter s-a retras din activitatea curentă a companiei în 1936, dar a rămas președinte până la decesul său, în august 1940.

 

În 1998 Chrysler a fuzionat cu Daimler-Benz, noua companie numindu-se DaimlerChrysler. Daimler s-a retras din parteneriat în 2007, iar în 2014 Chrysler Group LLC a fost cumpărat de Fiat, devenind o subsidiară a Fiat Chrysler Automobiles (FCA) și, din 2021, o subsidiară a Stellantis, colosul auto rezultat din fuziunea FCA și Peugeot Société Anonyme (PSA) Group.

Chrysler, altă dată cunoscută drept „engineering company of Detroit”, nu se simte prea bine astăzi: are în ofertă doar două modele de monovolume, Pacifica și Voyager.

 

La 101 ani de la fondarea Chrysler Corporation, iată câteva dintre inovațiile care au contribuit la extraordinara reputație a automobilelor sale:

Filtru de ulei înlocuibil, pornirea cu cheie de contact

Ștergătoare de parbriz electrice, parbrizul curbat

Servodirecție, servofrână, sistem de frânare hidraulic pe toate roțile (1924, Chrysler Six)

Folosirea alternatorului în loc de generator

Electrojector – sistem de injecție electronică de benzină, furnizat de Bendix (1958) – cu un computer analog, opțional pe Chrysler și DeSoto

Cruise Control (Auto Pilot) 1958

Aprindere electronică (1973), computer (analog) de bord (1976), avertizare vocală electronică (1983).

 

𝐂𝐡𝐫𝐲𝐬𝐥𝐞𝐫 𝐂𝐇 𝐈𝐦𝐩𝐞𝐫𝐢𝐚𝐥 𝐒𝐩𝐞𝐞𝐝𝐬𝐭𝐞𝐫

Revenind la unicatul Imperial Speedster scos la licitație la Monterey, trebuie spus că acesta a fost conceput ca un studiu de design și inginerie, combinând un stil vizual radical cu câteva dintre tehnologiile experimentale ale companiei.

 

Practic fiecare piesă de pe acest automobil este personalizată: treptele laterale pentru acces în mașină, barele de protecție, bolurile farurilor, plafonul demontabil cu antena radio cusută în căptușeală, roata de rezervă din portbagaj, montată pe un suport care glisează pentru a o coborî pe sol…

 

Sub capotă, motorul Chrysler standard cu opt cilindri în linie a primit o chiulasă experimentală din aluminiu. Aprinderea se face prin intermediul unui demaror acționat de pedala de accelerație, iar transmisia este cuplată la un ambreiaj complet automat, acționat prin vacuum.

 

Walter Chrysler a folosit mașina aproximativ trei ani. Fiul său, Walter Jr., pasionat de arte, a dat mașina la schimb, în 1965, pentru picturi în valoare de 5.000 de dolari. Speedster-ul a ajuns apoi în colecția lui Al Nippert, unde a petrecut următorii 25 de ani.

 

După ce l-au curtat pe Nippert vreo câțiva ani, Sam și Emily Mann au cumpărat mașina în 1989 și au restaurat-o meticulos în atelierul lor. Speedster-ul a câștigat First in Class și Best of Show la Pebble Beach Concours d’Elegance în 1991, prima din cele patru victorii ale soților Mann la prestigiosul eveniment.

 

Întâmplător sau nu, precedentul deținător al recordului a fost tot un roadster Imperial din 1932, cu caroserie LeBaron, adjudecat în aprilie 2023 cu 1,6 milioane de dolari la o licitație a casei Gooding Christie’s.

 

Foto RM Sotheby’s