PREMIERĂ
Unicatele Ferrari se omagiază între ele
Dacă încerci să transformi un coupé într-un break sau shooting brake riscul e să obții un „pantof” sau un „dric”. Sau o „mașină de pâine”.
Deși break-ul este atipic pentru Ferrari, există o fascinație pentru această caroserie – dovadă că shooting brake-ul FF, fabricat din 2011 până în 2016, s-a vândut în 2.291 de exemplare (însuși președintele Ferrari, John Elkann, a condus unul până deunăzi).
Ferrari 250 GT SWB Breadvan, 1962
Breadvan nu a fost primul break Ferrari, dar e cel mai vechi astfel de model care a rezistat. Primul a fost un Ferrari 212 Export Spyder din 1952, transformat în shooting brake de carosierul italian Paolo Fontana pentru a servi ca mașină de suport în timpul cursei Carrera Panamericana. Mai târziu a fost reconvertit în Spyder de același Fontana.
Probabil cel mai cunoscut break Ferrari, Breadvan are la bază un Ferrari 250 GT Berlinetta SWB din 1961, modificat de Giotto Bizzarrini și contele Giovanni Volpi pentru a concura în 1962 la cursa de 24 de ore de la Le Mans.
Mașina a fost scoasă la licitație de Casa Christie’s în 2005, la Monterey, California, cu o estimare de preț între 3,5 și 5 milioane de dolari, dar nu s-a vândut. Astăzi este evaluată la aproximativ 30 de milioane de dolari.
Ferrari 365 GTB/4 Shooting Brake by Panther, 1972
La începutul anilor 70, arhitectul și constructorul Bob Gittleman a comandat dealerului Ferrari din Paoli, Pennsylvania, un shooting brake bazat pe Ferrari GTB/4 Daytona. Șeful reprezentanței, Luigi Chinetti Jr., a colaborat cu designerul Gene Garfinkle la conceperea unui tourer elegant și practic, deși sursa de inspirație a fost controversatul 250 GT SWB Breadvan.
Caroseria a fost construită din aluminiu de Panther Westwinds, de la mașina donatoare fiind păstrate ușile, stâlpii A și parbrizul. Plafonul din sticlă curge lin spre spate, cu două geamuri gullwing care se deschid pentru a permite accesul la portbagaj.
La interior, instrumentele de bord au fost mutate din spatele volanului pe un panou central. La final, unicatul se pare că a ajuns să coste cât patru Daytona.
Ferrari Daytona Shooting Brake a fost pusă ultima dată în vânzare în 2016, de casa Gooding Christie’s, cu o estimare între 750.000 și 1 milion de dolari. Însă cea mai mare sumă licitată a fost de 612.000 de dolari și break-ul nu a fost adjudecat.
Daytona Shooting Brake Hommage by Niels van Roij Design, 2026
50 de ani mai târziu, carosierul danez Niels van Roij Design a fost provocat de un client să reinterpreteze designul unicatului din 1972. Alegerea nu a fost întâmplătoare, van Roij fiind, în 2020, autorul unui Breadvan Hommage bazat pe un Ferrari 550 Maranello.
Mașina donatoare a fost, de această dată, un Ferrari 599 GTB Fiorano din 2009, cu motor V12 aspirat natural. Au urmat aproximativ 15.000 de ore de explorare a designului, modelare digitală a suprafețelor, proiectare CAD și execuție manuală.
Toate panourile exterioare, mai puțin ușile, au fost reproiectate și fabricate manual din aluminiu. Plafonul coboară spre spate într-o curbă cu o continuitate elegantă și se termină brusc, fără bară de protecție, în așa-numita „coadă Kamm”.
Kammback, coada sau spatele Kamm, este o formă aerodinamică denumită după inginerul german Wunibald Kamm, ale cărui cercetări în domeniul designului și aerodinamicii, din anii 20, au arătat că dacă linia superioară a caroseriei coboară spre spate și se „termină” cu o suprafață verticală sau aproape verticală, rezistența aerodinamică este redusă, la fel și consumul de combustibil. Cea mai radicală utilizare a cozii Kamm se poate vedea la Breadvan.
Accesul la portbagaj se face prin intermediul a două geamuri-fluture, acționate electric, care se deschid în sus, susținute de balamale perforate din aluminiu. Luneta este fixă.
În față, blocurile optice personalizate au fost proiectate în CAD și printate 3D în compozit de carbon. Lămpile spate sunt amplasate dincolo de luneta din sticlă securizată, deasupra celor patru țevi de eșapament integrate într-un difuzor din fibră de carbon. Jantele sunt polișate (cele ale shooting brake-ului din 1972 erau cromate), iar etrierele sunt finisate în argintiu satinat.
La interior, tapițeria din piele de culoarea coniacului îmbracă scaunele, planșa de bord, panourile portierelor, plafonul și compartimentul pentru bagaje. Materialul secundar este fibra de carbon, care înlocuiește furnirul din lemn de nuc folosit la modelul din 1972.
Instrumentele de bord își păstrează poziția centrală. În spatele scaunelor, șase șine din aluminiu, prelucrate la strung cu comandă numerică, sunt încastrate în polița din fibră de carbon, perechea exterioară purtând inscripția „Daytona Shooting Brake Hommage”.
Spre deosebire de shooting brake-ul din 1972, care păstra marca Ferrari și a apărut pe coperta revistei „Prancing Horse”, ediția din iarna 1975/1976, unicatul construit de Niels van Roij nu este un Ferrari: denumirea sa oficială este Daytona Shooting Brake Hommage by Niels van Roij Design.
Mașina este evaluată la 450 – 650.000 de euro și a fost scoasă la licitație pe 9 octombrie, în Belgia, de Casa Broad Arrow, dar nu s-a vândut.
Din aceeași categorie
RECORD I Un Tatra T77 din 1934 a fost vândut, în 2023, în California, cu 390.000 de dolari, devenind cel mai scump automobil Tatra vândut la licitație.
RECORD I Honda are un nou record de preț după ce un model NSX folosit de Ayrton Senna și-a schimbat proprietarul la o licitație organizată la Londra.
CONCEPT I Porsche a prezentat conceptul Mission S, o supermașină cu motor cu combustie internă, amplasat central, care indică noua direcție de design a mărcii.